CE PATESTE O FEMEIE IN ROMANIA DE 16 ANI
( CAZ DE CORUPTIE )
.
TRANSLATE IN YOUR LANGUAGE
.
O FEMEIE HARTUITA DE 17 ANI - FOR ABOUT 17 YEARS I AM A HARASED WOOMAN
1.SUNT O FEMEIE HARTUITA DE 17 ani in propria tara. De 12 ani (din anul 2003 ) incerc sa-mi rezolv problemele pe cale legala, in justitie, dar nu reusesc din cauza CORUPTIEI cu care ma confrunt, pe mai multe planuri. De aceea le voi face publice. Este singura solutie pe care o am la acest moment.
M-AM SATURAT SA FIU BATAIA DE JOC A ESCROCILOR SI A JUSTITIEI.
Tot ce-mi mai doresc este sa pot pleca intr-o zi din aceasta tara de tip mafiot…..care-si distruge proprii cetateni……
=//=
2. FOR ABOUT 17 YEARS I AM A HARRASED WOOMAN in my own country. For about 11 years I’m trying to solve my problems in a legal way, on Romanian Justice, but it is imposible because of diferit levels of CORRUPTION that I am fighting with. That s why, I will make public my personal case. Is the only solution that I can use naw.
I’M TIERD OF BEING MOCKERY OF THE SCAMMERS AND OF THE JUDICIARY.
All I want is to can live one day from this mafia country….wich destroy his own citizens….
Vom
începe cu un exemplu practic, o speţă foarte recentă din jurisprudenţa
franceză, care demonstrează că violenţa contra persoanei îşi găseşte la
începutul secolului XXI noi şi subtile forme de manifestare.
SPETA:Pe
27 martie 2008, doi directori de la supermarketul Carrefour din Sallanches,
Haute-Savoie au fost condamnaţi, în primă instanţă, cu suspendare la 6 luni
închisoare pentru hărţuirea morală a unui şef de raion, respectiv pentru că
unul dintre ei mai hărţuise moral încă un salariat.
Faptele de hărţuire morală asupra şefului de raion
s-au derulat din septembrie 2001 până în mai 2002 şi au constat în diverse acte
şicanatorii, cum ar fi telefoane la domiciliu, concedii suprimate, convocări
multiple, spionaj generalizat şi grosier, "până la uşa toaletei".
În faţa instanţei, cei acuzaţi de hărţuire morală au
invocat următoarea apărare, bazată pe lanţul presiunii psihologice ce apasă de
sus în jos pe fiecare salariat din partea marilor distribuitori: "Eu n-am
făcut decât să aplic exigenţele care mi s-au cerut. Stéphane T. [şeful de
raion] a transformat în hărţuire exigenţele profesionale, pe care nu le-a
satisfăcut."
Pentru
delictul imputat, pedeapsa maximă prevăzută în art. 222-33-2 C.pen. francez este
închisoarea de cel mult un an şi 15.000 euro amendă penală.
Părţile
vătămate au primit decizia de condamnare cu suspendare, la capătul atâtor ani
de proceduri judiciare, ca pe o eliberare şi s-au consolat cu ideea că s-a
dovedit cu puterea lucrului judecat că nu sunt "bolnavi închipuiţi"
(des malades imaginaires). Au declarat însă textual: "poate nu se vede pe feţele noastre, dar psihic suntem
distruşi."
Această speţă, preluată de noi din
cotidianul comunist francez1, dar reflectată în toată presa franceză şi care
s-a bucurat de atenţia Procurorului General al Republicii Franceze, este însă
definitorie pentru hărţuirea morală la locul de muncă.
Cadrul legal în
Franţa
Codul muncii (art.L1152-1) :"Nici un salariat nu trebuie să suporte acţiuni
repetate de hărţuire morală care au ca obiect sau ca efect o degradare a
condiţiilor de muncă susceptibilă de a aduce atingere drepturilor sale şi demnităţii
sale, de a altera sănătatea sa fizică sau mentală sau de a compromite viitorul
său profesional."
Codul penal, articolul 222-33-2, adăugat prin legea 73 din 17 Ianuarie
2002:"Fapta de a hărţui prin acte repetate având ca obiect sau ca efect o
degradare a condiţiilor de muncă susceptibilă de a aduce atingere drepturilor
şi demnităţii sale, de a înrăutăţi sănătatea sa fizică sau mentală sau de a
compromite viitorul său profesional se pedepseşte cu un an de închisoare şi
15.000 de euro amendă."2
Terminologie
În
primul rând sunt necesare câteva foarte scurte clarificări terminologice.Termenii de mobbing,bullying, hărţuire morală, hărţuire
psihologică, psihoteroare, terorism psihologic, ijime (în limba japoneză) desemnează în linii generale
aceeaşi realitate în special din cadrul relaţiilor de muncă, dar trebuie spus
că atitudinile vizate se pot întâlni şi la nivelul altor relaţii sociale, cum
ar cele formate în cadrul şcolilor(în special ijime ), grădiniţelor, spitalelor
etc.
Nu
intrăm pe tărâmul definiţiilor decât pentru a face loc în continuare definiţiei
propuse3 de Marie-France Hirigoyen, psihoterapeută, celebră autoare
de cărţi şi o fină cunoscătoare a fenomenului de mobbing, în cartea sa Malaise dans le travail, 2001 :
"Hărţuirea morală la locul de muncă
se defineşte ca orice conduită abuzivă, prin gest, cuvânt, atitudine care aduce
atingere prin repetare sau caracter sistematic demnităţii sau integrităţii
fizice ori psihice a unei persoane, punând în pericol munca ei sau degradând
climatul de muncă."
CE ESTE HARTUIREA MORALA
Preluând
parţial o clasificare4, anterior propusă şi de Marie-France
Hirigoyen, amintim şi noi unele
aspecte care se înscriu în conceptul de hărţuire morală :
Deteriorarea intenţionată a condiţiilor
de muncă, prin schimbarea funcţională sau fizică a locului de muncă în altul
inferior, contestarea repetată şi nejustificată a muncii depuse, abuzul de
control ierarhic, montarea unor salariaţi împotriva altuia, trasarea de sarcini
de lucru exorbitante în raport cu timpul, pregătirea profesională şi mijloacele
de care dispune un salariat, ştirbirea autonomiei de lucru a victimei,
împingerea acesteia către greşeli etc.
Izolarea şi refuzul de comunicare, atunci când direcţia refuză în mod repetat
întrevederile solicitate, nu se răspunde în mod repetat la bună ziua sau se
răspunde jignitor sau peiorativ (Bună ziua,gâsculiţă!), ignorarea prezenţei
fizice sau verbale a victimei şi adresarea exclusiv către ceilalţi, ignorarea
necesităţii de a explica punctual unui nou salariat nelămuririle pe care acesta
în mod justificat le ridică etc.
Lezarea demnităţii, prin gesturi de dispreţ, discreditări, zvonuri,
critici aduse vieţii private, insulte, calomnii, utilizarea cuvintelor obscene,
reproşuri, ameninţări (Degeaba ai facultate, n-ai învăţat nimic, o să te
dau afară!).
Toate aceste acte sunt cu atât mai
vătămătoare la locul de muncă cu cât au loc în prezenţa mai multor persoane,
când victima este expusă unei umiliri "pe viu", iar dacă amintim de bătrânii expuşi mobbingului
imobiliar, cu atât mai mult cresc şansele hărţuitorului moral (mobber-ului) să dobândească avantajele
urmărite cu cât victimele sunt mai vulnerabile.
Deci,
caracteristica principala a hartuirii
morale consta in : exercitarea unor acte sau fapte cu caracter repetitiv,
de continuitate şi obişnuinţa (infracţiunea de hărţuire morală este una de
obicei), precum şi prezenta elementului intenţional.
Caracteristici şi
efecte
Hărţuirea morală desemnează o gamă într-adevăr largă
de conduite cum ar fi: discreditarea, izolarea, umilirea, bârfirea,
intimidarea, ameninţarea unei persoane, deteriorarea condiţiilor de muncă, a
respectului faţă de sine sau faţă de viaţă etc. care conduc inclusiv la
realitatea că un suicid din 5 în Europa este atribuit acestui fenomen.5
În Japonia, ijime a provocat sinucideri în rândul
copiilor sau tinerilor, expuşi la aceste practici fie de către colegii mai
mari, fie de către cei care au aceeaşi vârstă cu victimele.Ijime cuprinde
inclusiv bătăi, mici şi repetate furturi, tâlhării şi în general orice atitudini
agresive comise în mod repetat cu scopul de a izola victima într-un colectiv şi
de a o tortura psihic (exempli gratia, unui copil japonez i se sustrag la
şcoală chiar şi temporar diverse recuzite sau un obiect personal drag ori
indispensabil, este ţinta ironiilor tuturor etc. până când ajunge la un moment
dat să cedeze psihic şi să se sinucidă, nemaisuportând infernul de zi cu zi) .
Daniel Higueras vorbeşte chiar de mobbingul
imobiliar6 din Barcelona, cea mai scumpă piaţă imobiliară din Spania, pentru a ilustra
acele situaţii când bătrânii chiriaşi sau proprietari dar cu venituri mici sunt
aruncaţi în stradă prin diverse tertipuri (de exemplu li se provoacă o
defecţiune la instalaţia de apă, n-au bani să o repare, pentru că au nevoie şi
de medicamente, iar hărţuitorul ajunge să-i determine să plece, să vândă ).
Orice hărţuitor doreşte să domine
victima şi să profite de starea de inferioritate în care aceasta se află sau în
care este adusă prin diferite mijloace, în scopul obţinerii unor foloase sau
avantaje sexuale (când vorbim de hărţuire sexuală), imorale(plăcerea de a face rău cuiva) sau/şi materiale .
În cadrul relaţiilor de muncă,
demnitatea celui hărţuit moral, libertatea sa psihică sunt călcate în picioare
din spirit de carierism sau în goana după profit, potrivit concepţiei că omul e
un animal care trebuie să muncească în orice condiţii. Este criticabilă s-a
spus (Marie-France Hirigoyen,op.cit.) şi utilizarea pe scară largă a noţiunii
nepotrivite de "resurse umane", care vede oamenii ca pe nişte obiecte;
putem vorbi de resurse petroliere, resurse de apă, dar nu de resurse umane,
pentru că fiecare om este unic şi are propria lui personalitate, demnitate şi
intimitate, chiar şi atunci când se află la locul de muncă. Nu putem trata un
om ca resursă, pentru că omul nu e dator să se consume şi să cadă mort de
surmenaj şi inaniţie doar pentru a îndeplini sarcini exorbitante până la un
termen-limită, aşa cum de-altfel s-a întâmplat la o multinaţională din
Bucureşti cu o tânără manager, martirizată, sub pretextul cinic al unor
recompense, pe altarul muncii oarbe.
Revenind la interpretările
jurisprudenţiale7, Tribunalul Superior de Justiţie din Santa Cruz de
Tenerife (Spania) a considerat că mobbingul, din punct de vederejuridic,
constituie un atac la demnitatea personală şi un tratament degradant.
Alte instanţe spaniole au decis că se
încalcă prin anumite conduite de mobbing drepturi fundamentale garantate de
Constituţie sau de CEDO (art.3), cum ar fi dreptul de a nu suferi tratamente
degradante şi că victimele mobbingului sunt îndreptăţite, potrivit legii, la
reparaţii civile.
Profesorul
chilian M. Muñoz, avocat, subliniază într-un articol8, că în aceste
cazuri de hărţuire morală întreaga societate are de pierdut, căcislăbirea
forţei morale a individului la locul de muncă şi lezarea demnităţii şi onoarei
sale creează un sentiment de impunitate pentru aceste practici, care se vor
transla la nivel familial.
Tot
în Chile,
la Universitatea Tehnologică INACAP, mobbingul
constituie o preocupare serioasă pentru noii ingineri în prevenirea riscurilor
care, în cadrul unei teze de doctorat colective pe psihosociologia muncii, au
efectuat studii care să releve că fenomenul trebuie gestionat într-un fel sau altul ca un risc la adresa
securităţii şi productivităţii muncii.
Şi
acest lucru indică necesitatea recurgerii la interdisciplinaritate pentru a
înţelege toate caracteristicile şi implicaţiile fenomenului discutat. Hărţuirea morală trebuie cercetată sub
aspecte juridice, medicale, psihologice (inclusiv victimologice),
psihosociologice, de organizare a muncii etc.
Hărţuirea morală, fiind
caracterizată prin comportamente de o infinită varietate, dată de imaginaţia practic nelimitată a fiinţei
umane, dezvoltă (e firesc) şi efecte dintre cele mai diverse.
Migrene,
depresii, şocuri emoţionale reacţionale ce determină internări medicale,
dereglări psihosomatice, metabolism
afectat ori dereglat, hipertensiune
arterială, preinfarcturi, paralizii,
divorţuri, concedii medicale sau pur şi
simplu absenteism de la serviciu, fluctuaţii ale forţei de muncă,
recurgerea excesivă la tutun, alcool, droguri, utilizarea de medicamente
antidepresive, ajungându-se cum am amintit la gesturi ireparabile, concretizate
în tentative de suicid, sunt tot atâtea consecinţe ale hărţuirii morale. Dar,
după cum sublinia foarte recent autoarea Camelia Bogdan9, putem face referire nu doar la victimele
direct expuse hărţuirii morale :
"intimidarea
şi hărţuirea pot avea un impact dăunător asupra angajaţilor care nu sunt supuşi
în mod direct unui comportament necorespunzător, dar care sunt martorii lui sau
iau cunoştinţă de acesta."
Hărţuirea morală nu se confundă cu
stresul, stresul este
impersonal, sau cu condiţiile grele de muncă sau cu un conflict direct ori cu
neînţelegerile la locul de muncă. Condiţiile grele de muncă trebuie să fie
obiectiv grele, acceptate de salariat ca atare şi să se traducă într-un venit
corespunzător, iar conflictele sau neînţelegerile se pot stinge şi reapărea, dar nu au caracter de continuitate şi
intenţie de vătămare.
Desigur
că s-a remarcat (Marie-France Hirigoyen,op.cit.) că procedurile de hărţuire morală la locul de muncă privesc salariaţii
care nu se calibrează sistemului sau cerinţelor şefului ori ale
colectivului, adesea nejustificate.Hărţuirea
morală poate deveni aşadar instrumentul impunerii logicii grupului asupra
persoanei, iar formatarea sau
tipizarea impusă unei persoane înseamnă de fapt controlul ei, chiar cu preţul
unor grave atingeri aduse drepturilor sale legitime. Este ceea ce
japonezii surprind perfect, cu accente metaforice :"Cuiul care iese din
rând întâlneşte ciocanul". Astfel de
exemplu, spunem noi, dacăîntr-un colectiv, unii salariaţi comit acte
de ilicit penal, iar un nou venit nu aderă la acestea ori chiar se opune, va fi
marginalizat şi supravegheat, batjocorit, luat în râs ori ameninţat prin
acţiuni sau inacţiuni ce se înscriu în tiparele hărţuirii morale.
S-a
subliniat şi că hărţuirea morală serveşte intereselor unor societăţi
comerciale, în caz de fuziune, restructurare sau când este pusă în practică de
cost-killeri, indivizi specializaţi în a "tăia costurile" şi a
asigura debarasarea de salariaţii "indezirabili", care sunt împinşi
să-şi dea demisia, pentru a nu li se plăti sumele compensatorii impuse de lege
în caz de demitere.
Hărţuirea
morală reprezintă, după expresia lui Marie-France Hirigoyen, o violenţă din
mici atingeri, iar o judecătoare pe
dreptul muncii din Brazilia, Márcia Novaes Guedes, autoare a unei cărţi în
domeniul hărţuirii morale, Teroarea psihologică în muncă, compară întrucâtva
hărţuirea morală cu nazismul. Profesorul Heinz Leymann, părintele
conceptului actual de mobbing (1980), e la fel de vehement: "În
societăţile moderne puternic industrializate din Occident, locul de muncă
rămâne singurul câmp de bătaie unde o persoană poate omorî pe alta fără a fi
supusă riscului să compară în faţa tribunalelor".
Să
vedem însă în speţa menţionată ce consideraţii de ordin general se pot
desprinde cu privire la conduitele vizate ca fiind hărţuitoare.
Aspecte definitorii
ale hărţuirii morale în speţă,
dar şi în orice alt
caz de hărţuire morală la locul de muncă
În primul rând : actele de
hărţuire morală au caracter repetat şi se comit pe o perioadă mai lungă de timp
(de la câteva luni la câţiva ani).
În al doilea rând : pe plan probator nu sunt uşor de dovedit toate elementele constitutive aleinfracţiunii de hărţuire morală,
acţiunile elementului material, elementul intenţional, legătura de cauzalitate,
urmările imediate etc. Dificultăţile vin
şi din faptul că realitatea exterioară nu este aceeaşi cu cea psihică,iar cei care comit acte de hărţuire moralăposterior nu-şi recunosc faptele şi
anterior ori concomitent pot încerca să-şi mascheze adevăratele intenţii,
alternând de exemplu hărţuirea cu gesturi de încurajare, vorbe frumoase, recompense.
Martorii au evident o reţinere în a
coopera, temându-se ca şi victimele hărţuirii morale că vor suferi represalii
şi chiar şi-ar putea pierde locul de muncă. Dar dificultăţile probatorii nu
echivalează cu impunitatea făptuitorilor.
În al treilea rând, victimele au o atitudine nerăzbunătoare, chiar
moderată, ele nu pretind neapărat despăgubiri materiale, ci ar dori cu
precădere o reparaţiune morală, de exemplu să li se ceară scuze, să li se
vorbească în continuare frumos sau măcar pe un ton normal, să li se asigure un
climat propice la locul de muncă şi evident să nu sufere repercusiuni ca urmare
a faptului că s-au plâns de hărţuire morală. De aceea credem că o integrală
punere a victimelor într-o situaţie contrară hărţuirii morale, la cererea
acestora, este de preferat unei condamnări penale, dar de cele mai multe ori
victimele hărţuirii morale primesc bani ca formă a reparaţiilor civile, nu şi
scuze. (Marie-France Hirigoyen,op.cit.)
În al patrulea rând, cuantumurile scăzute de pedeapsă pentru infracţiunea
de hărţuire morală şi implicit pericolul social considerat de legiuitor nu
foarte grav nu sunt de natură să descurajeze prin ele însele practicile de
hărţuire morală sau/şi sexuală, în absenţa unor mecanisme imediate şi interne
de prevenire a acestora (ne referim la existenţa unor comisii de disciplină şi
integritate morală ori a altor mecanisme de mediere, în cadrul unităţilor
sau/şi a sindicatelor care eventual să aibă atribuţii de constatare şi
sancţionare disciplinară a hărţuirilor, iar în cazurile mai grave ce au
necesitat tratament ori internare medicală de durată, hărţuirea morală să fie considerată accident de muncă).
În al cincilea rând, se impune în aceste cazuri o consiliere psihologică
de specialitate şi o asistenţă medicală a victimelor, al căror cost să fie
imputabil făptuitorului, celui care a hărţuit moral o persoană.
În al şaselea rând, opinia publică trebuie informată asupra drepturilor
celui hărţuit moral la încetarea actelor ostile şi la reparaţiune adecvată şi
că atari practici nu pot fi tolerate şi nici nu sunt într-o
Europă civilizată (a se vedea Directiva europeană-cadru 89/391).Recomandarea Parlamentului European10, prin Rezoluţia
2001/2339 este în acest sens,ca statele membre să oblige
întreprinderile, puterile publice şi partenerii sociali să adopte în ce
priveşte hărţuirea morală politici de prevenire eficiente, să prevadă un sistem
de schimburi de experienţă, să fie informaţi şi instruiţi salariaţii, managerii
şi medicii de întreprindere atât din sectorul privat, cât şi cel public.
În loc de concluzii
Hărţuirea moralăeste un
concept foarte larg, un cuvânt
acoperitor pentru multe situaţii de violenţăpsihică aflate la limita legii. Consecinţele sociale, umane ale unor atari fapte pot fi teribile, chiar
dacă faptele aparent sunt inofensive.
Credem
că valoarea socială a demnităţii umane merită o deplină protecţie în România,
inclusiv prin mijloace de drept penal; o societate cu oameni depersonalizaţi,
abuzaţi, umiliţi sau terorizaţi psihic este o societate bolnavă şi anacronică.
Hărţuirea morală va deveni infracţiune contra integrităţii morale
(art.173 alin.2) în Spania şi se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 2
ani, potrivit Anteproiectului de modificare a Codului penal spaniol, promovat
pe 18 nov. 2008 de Ministerul Justiţiei din Spania. Infracţiunea va avea ca
obiect relaţiile de muncă, dar şi relaţiile contractuale, din sectorul public,
dar şi din cel privat.
Trebuie
să mai menţionăm că în proiectul de cod penal românesc din 2008, la articolul
207 este inserată infracţiunea de hărţuire (stalking/pândire), cu referire la
urmărirea sau supravegherea repetată de către făptuitor a unei persoane, a
locuinţei acesteia, cu consecinţa provocării unei stări de temere etc. După
umila noastră părere, nu această hărţuire e cea mai des întâlnită şi merită
primordial un loc în codicele penal, dimpotrivă, asociaţiile de protecţie a
victimelor mobbingului, din Italia în Brazilia şi din Chile în Spania, care
găsesc sprijin şi interes din partea fiecărei opinii publice, demonstrează o altă
realitate cu privire la ce tipuri de hărţuire necesită prevenire şi combatere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu